365

Mă dor razele veiozei
care îmi prăjesc degetele
peste creionul care se zbate
să-ţi împletească un colier
legat cu amintiri
din jurnalul călătoriei noastre.
Mă doare acestă ultimă zi
care trece învăluită în negură,
fără mângâierea ta
care îmi face gândurile să se ridice
din foile îngălbenite, găurite,
şi să picteze trecutul cât mai viu.
Mă dor cele 365 de poveşti
spuse noaptea târziu
din care ai început azi,
fără mine, să citeşti...