- Iulia
- Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi.
duminică, 31 ianuarie 2010
De ce sa plang atunci cand pot sa rad ?
De ce sa mint atunci cand pot sa uit ?
Decat sarac si bolnav, mai bine bogat si sanatos
Dar exersez zi de zi mersul pe jos.
Soarele rasare pentru fiecare...
Pentru fiecare jumatate e o alta jumatate.
Toata lumea are parte, se-mparte, se desparte,
Viata-i ca o doamna cu moravuri lasate deoparte
Zambeste-i, nu sta deoparte...
joi, 28 ianuarie 2010
Cu tine, dar departe
miercuri, 27 ianuarie 2010
marți, 26 ianuarie 2010
Leapsa despre 'carticici'
1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Semnul de carte, bineinteles. E si verde ..
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Nu, nu am primit.
3. Citiţi în baie?
Nu, pentru asta am patul.
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
Nu vreau sa scriu carti. Dar in caz ca imi voi schimba parerea, vor avea legatura cu trairile mele pana la varsta aceea in mod sigur.
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Nu ma intereseaza acest aspect. Nu am prea multe informatii.
6. Care este cartea preferată?
Invitatie la vals de Mihail Drumes. Superba cartea.
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Sunt mult prea multe de care am auzit si inca nu le-am citit, ca sa mai apuc sa recitesc unele carti.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Mai mult de: Mi-a placut foarte mult cartea dumneavoastra, dar imi pare rau .. cu restul nu sunt la curent. Nu ca as avea ce sa-i spun. Asa ca mai bine nu, ma pot lipsi de aceasta onoare.
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Normal, asta este tot farmecul. Imi place sa povestesc ceea ce am citit, cu lux de amanunte chiar. Si ma pricep sa conving oamenii sa citeasca la randul lor cartea respectiva.
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Mai intai trebuie sa ma atraga titlul, apoi daca mi se pare interesant micul rezumat de pe spatele cartii si daca am mai auzit de cartea respectiva, e perfect.
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Daca spun 11 Minute de Paulo Coelho se supara cineva?
12. Care este locul preferat pentru lectură?
Mai conteaza? Daca imi place cartea, o pot citi oriunde.
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
In liniste.
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da, de cateva ori. E putin obositor, dar daca nu ai de ales, te conformezi.
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Marea majoritate a cartilor citite pana acum au fost de la biblioteca sau de la prieteni, deci?
16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Este linistea de care oricine are nevoie si doar atunci cand citesc pot face rost de ea. Fiecare carte poate fi descrisa in felul ei, nu pot spune ceva concret.
Leapsa de la Alle. Dau mai departe lui Madandra , lui Kali si cui o mai vrea.
Semnul de carte, bineinteles. E si verde ..
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Nu, nu am primit.
3. Citiţi în baie?
Nu, pentru asta am patul.
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
Nu vreau sa scriu carti. Dar in caz ca imi voi schimba parerea, vor avea legatura cu trairile mele pana la varsta aceea in mod sigur.
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Nu ma intereseaza acest aspect. Nu am prea multe informatii.
6. Care este cartea preferată?
Invitatie la vals de Mihail Drumes. Superba cartea.
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Sunt mult prea multe de care am auzit si inca nu le-am citit, ca sa mai apuc sa recitesc unele carti.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Mai mult de: Mi-a placut foarte mult cartea dumneavoastra, dar imi pare rau .. cu restul nu sunt la curent. Nu ca as avea ce sa-i spun. Asa ca mai bine nu, ma pot lipsi de aceasta onoare.
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Normal, asta este tot farmecul. Imi place sa povestesc ceea ce am citit, cu lux de amanunte chiar. Si ma pricep sa conving oamenii sa citeasca la randul lor cartea respectiva.
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Mai intai trebuie sa ma atraga titlul, apoi daca mi se pare interesant micul rezumat de pe spatele cartii si daca am mai auzit de cartea respectiva, e perfect.
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Daca spun 11 Minute de Paulo Coelho se supara cineva?
12. Care este locul preferat pentru lectură?
Mai conteaza? Daca imi place cartea, o pot citi oriunde.
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
In liniste.
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da, de cateva ori. E putin obositor, dar daca nu ai de ales, te conformezi.
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Marea majoritate a cartilor citite pana acum au fost de la biblioteca sau de la prieteni, deci?
16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Este linistea de care oricine are nevoie si doar atunci cand citesc pot face rost de ea. Fiecare carte poate fi descrisa in felul ei, nu pot spune ceva concret.
Leapsa de la Alle. Dau mai departe lui Madandra , lui Kali si cui o mai vrea.
luni, 25 ianuarie 2010
Incredere. unde?
E atat de 'frumos' cand nu poti avea incredere nici in propria-ti mama, femeia care chipurile ar trebui sa-ti fie cel mai bun prieten. E 'frumos' cand esti controlata de ea pana si in telefon, pe strada, oriunde. Atunci cand pur si simplu nu o intereseaza daca tu ai alt punct de vedere, sau o explicatie la ceea ce s-a intamplat si o tine doar pe a ei, ea stie tot, ea face tot, ea e tot ce conteaza. E grijulie ? Ok, toate mamele sunt asa .. dar am si eu o viata in propriile mele maini si pot judeca ce e bine pentru mine si ce nu, chiar daca gresesc. Eu stiu cel mai bine ce vreau , nu ea si nimeni altcineva.
De ce atunci cand simt ca pot avea incredere in ea, fac cea mai mare greseala?
Pentru ce imi cere sa nu ma feresc de ea, atat timp cat ea stie ca greseste?
Oare ma simte in siguranta daca ma controleaza si stie tot?
Ce castiga din toate astea? Nu o inteleg.
De ce are ceva impotriva tuturor prietenelor mele (pe care le-a vazut de N ori)? Am dreptul sa aleg cu cine umblu atat timp cat nu aduc necazuri acasa si nu are de ce sa ii fie rusine cu mine.
De ce nu poate intelege lucrurile astea? Raspuns: pentru ca nu ma asculta niciodata? Probabil.
Sincer, mi-am pierdut increderea in a mea mama de mult. Si nu .. nu-i nimic, am invatat sa tin in mine anumite lucruri.
De ce atunci cand simt ca pot avea incredere in ea, fac cea mai mare greseala?
Pentru ce imi cere sa nu ma feresc de ea, atat timp cat ea stie ca greseste?
Oare ma simte in siguranta daca ma controleaza si stie tot?
Ce castiga din toate astea? Nu o inteleg.
De ce are ceva impotriva tuturor prietenelor mele (pe care le-a vazut de N ori)? Am dreptul sa aleg cu cine umblu atat timp cat nu aduc necazuri acasa si nu are de ce sa ii fie rusine cu mine.
De ce nu poate intelege lucrurile astea? Raspuns: pentru ca nu ma asculta niciodata? Probabil.
Sincer, mi-am pierdut increderea in a mea mama de mult. Si nu .. nu-i nimic, am invatat sa tin in mine anumite lucruri.
duminică, 24 ianuarie 2010
Ada Milea-Manechine
Asculta mai multe audio Muzica
In sfarsit am recapatat melodia. Cati nervi consumati.
365
Mă dor razele veiozei
care îmi prăjesc degetele
peste creionul care se zbate
să-ţi împletească un colier
legat cu amintiri
din jurnalul călătoriei noastre.
Mă doare acestă ultimă zi
care trece învăluită în negură,
fără mângâierea ta
care îmi face gândurile să se ridice
din foile îngălbenite, găurite,
şi să picteze trecutul cât mai viu.
Mă dor cele 365 de poveşti
spuse noaptea târziu
din care ai început azi,
fără mine, să citeşti...
care îmi prăjesc degetele
peste creionul care se zbate
să-ţi împletească un colier
legat cu amintiri
din jurnalul călătoriei noastre.
Mă doare acestă ultimă zi
care trece învăluită în negură,
fără mângâierea ta
care îmi face gândurile să se ridice
din foile îngălbenite, găurite,
şi să picteze trecutul cât mai viu.
Mă dor cele 365 de poveşti
spuse noaptea târziu
din care ai început azi,
fără mine, să citeşti...
Dialog intre gand si inima.
- Ai aflat ce inseamna a iubi?
- Da… A durut ceva, a luat ceva timp dar am aflat. Iubesti atunci cand tu iti afli rostul pe pamant si toate in jurul tau au un rost, au frumusete, au stralucire.
- Nu pari vesela cand spui ca ai aflat. De ce?
- Pentru ca drumul nu a fost usor. Si pamantul pe care am calcat a fost uneori arid, inghetat, rascolit de nou mormant…Dar cateodata am fost inconjurata de soare si de culori minunate...
- Dar ce rost are iubirea? Doar ca sa ne descopere noua un rost?
- Nu… Iubirea are rosturile ei, cum ar fi sa ne dea glasul sa cantam, nebunia de a dansa de unul singur, curajul spre a-l atinge pe celalalt, sa ne descopere visul, speranta, teama, dorinta, sa ne dezvolte creativitatea de a ne rosti sentimentele amintite, sa ne cucereasca timpul spre a-i nu mai simti prezenta ci doar lipsa…. Iubirea are rosturile ei, multe dintre ele negraitoare.
- Dar oamenii de ce au nevoie de iubire?
- Eu am avut nevoie de iubire pentru ca altfel nu imi gaseam lumina sa infloresc, caldura sa cresc si puterea sa ma inalt. Oamenii… nu stiu, fiecare iubeste dintr-un motiv personal.
- Ce pierzi cand iubesti? Regreti ceea ce pierzi?
- Linistea. Iar pentru ca linistea inseamna moarte, nu regret. Imi place agitatia si framantarea clipelor cand nu stiu daca sunt iubita, cand imi e dor, cand caut sa daruiesc celui drag tot ce e mai bun… Toata nebunia de a realiza din fulgi ceva solid!
- Cat timp ai nevoie de iubire?
- Viata intreaga. Pentru ca altfel raman fara vlaga…
- Dar ai suferit cand ai iubit…De ce sa mai iubesti iar? De ce sa suferi iar?
- E pacat sa te ofilesti … Si apoi, dupa ce ai gust savoarea iubirii faci totul sa te intorci iar la ea, la starea de deplinatate a zilei. Crede-ma, merita sa fii mereu indragostit!
- De ce atata romantism? O risipa de bani…
- Oricat de scump ar fi un medicament sau o operatie se fac mii de eforturi pentru ca persoana bolnava sa primeasca ajutor, chiar daca nu exista certitudinea vindecarii fara alte efecte secundare. Daca s-ar putea vedea cu ochii cat sufera o inima din lipsa de tandrete si de pasiune atunci cu siguranta am cheltui mult mai mult in acest sens, mai ales pe mai multa atentie, mai mult devotament, mai multa emotie.
- Adica romantism inseamna tandrete si pasiune?
- Da, inseamna sa te implici cu ardoare, cu patos in tot ceea ce faci. O atingere sa fie ca ruga, un sarut ca o implinire…Iar a face dragoste sa fie ca o minune. A fi romantic nu inseamna sa cumperi ceva ci sa daruiesti ceva. Orice lucru daruit cu emotie devine un cadou nepretuit.
- Ma faci sa cred ca iubirea merita sa existe…
- Si cum sa crezi altfel cand eu ma-nvalui cu dor?!
- Da… A durut ceva, a luat ceva timp dar am aflat. Iubesti atunci cand tu iti afli rostul pe pamant si toate in jurul tau au un rost, au frumusete, au stralucire.
- Nu pari vesela cand spui ca ai aflat. De ce?
- Pentru ca drumul nu a fost usor. Si pamantul pe care am calcat a fost uneori arid, inghetat, rascolit de nou mormant…Dar cateodata am fost inconjurata de soare si de culori minunate...
- Dar ce rost are iubirea? Doar ca sa ne descopere noua un rost?
- Nu… Iubirea are rosturile ei, cum ar fi sa ne dea glasul sa cantam, nebunia de a dansa de unul singur, curajul spre a-l atinge pe celalalt, sa ne descopere visul, speranta, teama, dorinta, sa ne dezvolte creativitatea de a ne rosti sentimentele amintite, sa ne cucereasca timpul spre a-i nu mai simti prezenta ci doar lipsa…. Iubirea are rosturile ei, multe dintre ele negraitoare.
- Dar oamenii de ce au nevoie de iubire?
- Eu am avut nevoie de iubire pentru ca altfel nu imi gaseam lumina sa infloresc, caldura sa cresc si puterea sa ma inalt. Oamenii… nu stiu, fiecare iubeste dintr-un motiv personal.
- Ce pierzi cand iubesti? Regreti ceea ce pierzi?
- Linistea. Iar pentru ca linistea inseamna moarte, nu regret. Imi place agitatia si framantarea clipelor cand nu stiu daca sunt iubita, cand imi e dor, cand caut sa daruiesc celui drag tot ce e mai bun… Toata nebunia de a realiza din fulgi ceva solid!
- Cat timp ai nevoie de iubire?
- Viata intreaga. Pentru ca altfel raman fara vlaga…
- Dar ai suferit cand ai iubit…De ce sa mai iubesti iar? De ce sa suferi iar?
- E pacat sa te ofilesti … Si apoi, dupa ce ai gust savoarea iubirii faci totul sa te intorci iar la ea, la starea de deplinatate a zilei. Crede-ma, merita sa fii mereu indragostit!
- De ce atata romantism? O risipa de bani…
- Oricat de scump ar fi un medicament sau o operatie se fac mii de eforturi pentru ca persoana bolnava sa primeasca ajutor, chiar daca nu exista certitudinea vindecarii fara alte efecte secundare. Daca s-ar putea vedea cu ochii cat sufera o inima din lipsa de tandrete si de pasiune atunci cu siguranta am cheltui mult mai mult in acest sens, mai ales pe mai multa atentie, mai mult devotament, mai multa emotie.
- Adica romantism inseamna tandrete si pasiune?
- Da, inseamna sa te implici cu ardoare, cu patos in tot ceea ce faci. O atingere sa fie ca ruga, un sarut ca o implinire…Iar a face dragoste sa fie ca o minune. A fi romantic nu inseamna sa cumperi ceva ci sa daruiesti ceva. Orice lucru daruit cu emotie devine un cadou nepretuit.
- Ma faci sa cred ca iubirea merita sa existe…
- Si cum sa crezi altfel cand eu ma-nvalui cu dor?!
joi, 21 ianuarie 2010
Asta micu' ..

Ma mir ca am reusit sa-i fac poza.
Scumpul meu animalut, Dizzi. El are grija sa ma trezeasca in fiecare dimineata. Desi il am de aproape 2 ani, e rau(salbatic mai precis).
- Mai traieste ala micu'?
- De ce e asa salbatic ?
- Unde e? Iar s-a ascuns ?
- Nu ti se pare ca 'latra' prea mult ? Imi dai voie sa-l omor ?
- Cum poti sa-l suporti in fiecare zi ?
*Intrebarile de ganul asta sunt la ordinea zilei.
Dar nu-i nimic , m-am obisnuit cu el si ma amuz atunci cand vad ca enerveaza pe altcineva, sau atunci cand da singur cu capul de perete, cade si o ia de la capat. Cand dau muzica mai tare si el nu canta , inseamna ca nu-i place si imi da semne ca trebuie sa schimb melodia. E pretentios micul de el.
Sper doar sa nu pateasca ce au patit si ultimii 2(sa iasa pe geam). :))
miercuri, 20 ianuarie 2010
Iar si iar .. Nu se mai termina?

Si iar a venit zapada! Chiar acum cand ma bucuram ca a trecut. Cu toate ca e iarna si e frumos sa ne jucam in zapada , mai ales la varsta asta , eu nu mai pot! Mereu am mers pe ideea ca ce-i prea mult , strica. A fost foarte bine la prima zapada, bucurie, bataie cu bulgari, piedici,sapuneala, si tot tacamul.Dar atat, acum nu mai are farmec , e prea frig si pe deasupra am si racit. Iar asa ca bonus , imi ia aproximativ 30 de minute drumul pana la liceu(inainte era de maxim 15 minute).
E frumos cand totul in jurul tau e alb , atat timp cat tu stai pe propriile-ti picioare si nu pe jos.
Acum ne jucam de-a hotii si politistii mai des.
Pana la urma si iarna are frumusetea ei, ca oricare alt anotimp.
P.S: Vreau poze macar, asta atunci cand voi putea iesi din casa , adica atunci cand imi va trece raceala.
joi, 14 ianuarie 2010
Sotron
Iti ating gura, cu un deget ating coltul gurii tale, ii urmaresc conturul ca si cum as desena-o cu mana mea, ca si cum pentru prima oara gura ti s-ar intredeschide, si mi-e de-ajuns sa inchid ochii pentru a sterge totul si a o lua de la capat, fac sa prinda viata de fiecare data gura pe care o doresc, gura pe care mana mea o alege si ti-o deseneaza pe fata, o gura aleasa dintre toate gurile, cu suverana libertate aleasa de mine ca sa ti-o desenez cu mana mea pe fata, si care printr-un hazard pe care nu incerc sa-l inteleg coincide intrutotul cu gura ta ce zambeste pe sub cea pe care ti-o deseneaza mana mea. Ma privesti, ma privesti de aproape, tot mai de aproape si atunci ne jucam de-a ciclopul, ne privim tot mai de aproape si ochii se maresc, se apropie intre ei, se suprapun, iar ciclopii se privesc, rasufland descumpaniti, gurile se intalnesc si lupta fierbinte, muscandu-se cu buzele, abia sprijinind limba de dinti, zbenguindu-se in lacasele lor unde un aer greu intra si iese insotit de un parfum vechi si de tacere. Atunci mainile mele incearca sa ti se adanceasca in plete, sa-ti mangaie incetisor necuprinsul parului in timp ce ne sarutam de parc-am avea gura plina de flori sau de pesti, de miscari vii, de aroma nedeslusita. Si daca ne muscam, durerea e dulce, si daca ne sufocam intr-o efemera şi cumplita sorbire simultana a respiratiei, moartea aceasta instantanee este frumoasa. Si nu-i decat o singura saliva si un singur gust de fruct parguit, iar eu te simt tremurand lipita de mine precum luna in apa.
Julio Cortazar - Sotron
Julio Cortazar - Sotron
'Iata ce-ti aduce scrisoarea mea.Nu ma tem nici de zambetul tau. Deci nu ma tem de nimic.Sunt ce-I dincolo de fereastra ta: departarea.Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde. Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.
Cu zece ani in urma ti-as fi spus:”Cu-cu”.Dar sufletul meu si-a pierdut glasul copilariei. Stii sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc, ducand si aducand primavara? Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic? Sunt pe acolo si intr-acolo, fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara margini.' Teodoreanu- Lorelei
Cu zece ani in urma ti-as fi spus:”Cu-cu”.Dar sufletul meu si-a pierdut glasul copilariei. Stii sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc, ducand si aducand primavara? Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic? Sunt pe acolo si intr-acolo, fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara margini.' Teodoreanu- Lorelei
Doi , nu doar unul ..
“Iti construiesti casa pentru o femeie, cumperi mobila pe care a ales-o ea, iti fixezi deprinderile cum le-a dorit ea. Toate planurile tale de viitor pana la moarte sunt facute pentru doi insi. A plecat de acasa, si esti necontenit ingrijorat sa nu i se intample ceva.Te strapunge ca un stilet orice aluzie despre ea si esti nebun de fericire cand, dupa greutati materiale si umilinte uneori, ai izbutit sa`i faci o surpriza care s-o uimeasca de placere. Ei bine, intr-o zi, vine femeia aceasta sa-ti spuna ca toate astea trebuie sa inceteze pana maine la ora 11:35, cand pleaca la gara. Femeia crede ca din aceasta simbioza sentimentala, care e Iubirea, poate sa-si ia inapoi numai partea pe care a adus-o ea fara sa faca rau restului. Nici macar un doctor nu are curajul sa desparta corpurile celor nascuti uniti, caci le-ar ucide pe amandoua. Trebuie sa stii ca si iubirea are riscurile ei, ca cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt.”
Camil Petrescu.
Camil Petrescu.
luni, 4 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)















