Toamna!

Inchizi ochii, incerci sa te eliberezi de tine, sa-ti golesti mintea, sa-ti uiti sentimentele, sa încetezi sa fii uman. Dar iti apare un suras pe buze cand o raza de soare iti mangaie jucauş chipul, printre ramurile indoliate. Te-ai inconjurat de un adevarat cimitir de frunze, oriunde ai privi, ele zac moarte langa tine.
Si din toate cate sunt, ridici in maini una singura. Intreaga sau strivita de alte frunze, respirand viata prin nervuri sau deja chinuita de apropierea mortii, nici nu mai conteaza, e frunza ta.