Dorinta de viata.

Dorinţa de viaţa, se gândi el dispreţuitor, încercând zadarnic să nu inspire aer în plămanii gata să plesnească.Nu-i nimic, va trebui sa incerce altfel.Isi umplu plamanii cu aer, ii umplu cat putut de bine.Cu o asemenea provizie va putea ajunge adanc sub valuri. Se intoarse in apa si cobori cu capul inainte , inotand din toate puterile cu toata vointa . Cobora mereu si mereu mai in adanc.Tinea ochii deschisi si urmarea darele fantomatice si fosforescente ale pestilor care sagetau prin apa.Pe cand inota avea si putere sa spere sa nici unul dintre pestii aceea nu se va repezi la el, ca nu cumva sa-i destinda incordarea vointei.Dar nici unul nu se va repezi asupra-i si el gasi timp sa incerce un simtamamt de recunostinta pentru acert ultim hatir pe care il facea viata.
Inota in jos, mereu spre adanc, pana ce mainile si picioarele ii obosira si abia mai puteau misca.Stia ca a ajuns la mare adancime.Presiunea simtita in urechi devenise durere si tot capul ii huruia.Rezistenta i se topea , dar isi sili bratele si picioarele sa il duca si mai in adanc, pana ce vointa i se franse si aerul ii izbucni in plamani ,in iures de explozie.Basicile clocoteau si-i apasau obrajii si ochii , ca niste baloane micute , inainte de a-si lua zborul spre suprafata.Dupa aceea venira durerea si sufocarea, dar durerea asta nu era moartea, asa spunea gandul care se mai impleticea prin constinta lui plina de umbre. Moartea nu durea.Asta era viata, senzatia aceea oribila de sufocare ,era cea din urma impunsatura a vietii.Era ultima lovitura pe care viata mai putea sa i-o dea.
Ca cea de pe urma licarire de vointa ,mainile si picioarele incepura sa se agite si sa se zbata , spasmatic si fara vlaga.Dar le pacalise si pe ele si dorinta de viata pe care le facea sa se zbata si sa se agite.Se afla mult prea in adanc.Niciodata nu vor mai putea sa-la readuca la suprafata.Parea ca pluteste lin intr-o mare de privelisti ca de vis.Felurite culori si straluciri il inconjurau, il scaldau si ii patrundeau in toata fiinta.Dar oare acum ce i se arata? S-ar fi zis ca era un far.Era insa inauntrul creierului sau ? O fulgeratura de lumina alba si stralucitoare .Se auzea un ropot prelung si zgomotos , iar lui se parea ca sa pravaleste pe o scara lunga si fara sfarsit.Iar undeva, la capat, se prabusi in intuneric.Atat a stiut.Ca se pravalise in bezna.Si in clipa cand a stiut, a incetat sa mai stie.