Scrisoare

12.Noiembrie.2010
Bucuresti

Draga Iulia,

Trebuie sa-ti marturisesc ca am asteptat cu sufletul la gura scrisoarea de la tine si cand ma asteptam mai putin am primit-o.[..]
Sa stii ca si mie imi este dor de vacanta. Mai stii acum trei-patru ani cand mergeam la tara imediat ce luam vacanta si stateam toata vara? Si toata ziua nu faceam altceva decat sa ne plimbam de nebune pe ulite sau pe camp. Ce vremuri, cat de repede a trecut timpul. Uneori mi se face atat de dor de clipele alea.. Cat de repede am crescut si cat de mult ne-am schimbat. Dar eu inca te iubesc, si stii asta. Si mi-e dor de tine, nu te-am mai vazut de vreo 2 luni.
Stii, uneori imi doresc sa fii in Bucuresti, sau eu in Galati, dar stau si ma gandesc ca ar fi posibil ca prietenia noastra sa nu mai fie la fel daca ne-am vedea zi de zi. Pot spune ca distanta ne-a apropiat. Si chiar sunt fericita ca inca suntem prietene si ca ma pot baza pe tine si te pot stresa cand o iau razna si aberez(imi cer scuze pentru momentele astea si stiu ca ma ierti). Si-ti multumesc ca-mi este alaturi si ma sustii.

Cu drag, Cristina.


Asta am gasit in posta ieri si pot spune ca e preferata mea, dintre multe alte scrisori primite de la ea. I-am raspuns chiar in ziua aia. Sper sa nu-mi citeasca blogul pana primeste scrisoarea. Imi curgeau ideile prin minte ca la ele acasa.
Cum as putea sa uit momentele astea care, practic, au pus cate o 'caramida' la constructia copilariei mele ? Iar toate acele amintiri frumoasa de care vorbeste si pe care numai noi le stim, sunt alaturi de ea. Imi este asa dor de vremurile acelea incat nici nu as stii cum sa descriu in cuvinte daca m-ar ruga cineva. Sunt amintirile pe care nu le v-oi uita niciodata. Poate chiar amintiri de povestit la nepoti .. Pana si momentele grele, petrecute de-a lungul celor 9 ani au fost si sunt importante, am invatat multe lucruri de care tin cont si acum si sunt cat se poate de mandra de lucrul asta.

p.s: Sunt norocoasa cu persoanele care-mi sunt alaturi.