Fotografia mea
Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

.. dor

Cand era iarna, voiam sa vina cat mai repede primavara.
Acum cand esti primavara, vreau sa vina cat mai repede vaaaaaaaaaaraaaaa. Vreau vacanta, vreau sa mi-o petrec alaturi de prietenii vechi, dar cu care am crescut pana intr-un anumit punct totusi. Sa ne jucam de-a v-ati ascunselea prin copaci, badminton peste fire cu 'ai' mai mari' cum le spuneam pe vremea aia, flori fete si baietii, matele incurcate(ajungeam de fiecare data pe jos), adevar sau provocare, ratele si vanatorii, sau fotbal in ditamai praful,ori pe pietre .. in picioarele goale. Vreau sa mai stam afara, seara, si sa spunem povesti de groaza, bancuri, asa cum faceam atunci. Era asa frumos, eram mici .. fara prea multe griji. Eram fericita, sau nu, eram cea mai fericita. Au fost cele mai frumoase momente si-mi vor ramane mult timp de acum inainte in suflet.
Acum e atat de plictisitor, totul se rezuma la plimbatul prin oras sau la mersul prin cafenele. Cand mai avem timp pentru sufletul nostru? Cand mai putem spune ca suntem fericiti? Se pare ca nu mai este timp sau mai bine zis, nu mai vrem sa ne facem timp.

p.s:Atunci imi petreceam vacantele la tara, la mamaie. Nu ca acum nu m-as mai duce, dar nu mai e ce era odata. Acum nu se mai joaca ei ca's 'smecheri', pica de fraieri. Dar nu-i nimic, mie nu mi-e teama sa pic de fraiera.Vine ea vara. Tot raul spre bine.

Un comentariu:

NimicNormal spunea...

Din pacate vremurile s-au schimbat la fel si prietenii. Si eu as vrea sa dau timpul inapoi dar... nu se poate. Nu putem avea toata viatza aceleasi ocupatii... din pacate:(